Casa-muzeu din satul Stolniceni

muzeul stolniceniDespre Liliana şi Oleg Onufriev din Stolniceni, comuna Cioropcani, am mai scris  în paginile ziarului. Atunci, ei se lăudau cu o Casă Mare de toată frumuseţea unde şi-au găsit loc perne brodate,  costume naţionale, broderii – în total peste 1000 de lucrări confecţionate de către stăpâna casei.
Dânşii şi-au dorit mult să reînvie o tradiţie strămoşească – să amenajeze întocmai o odaie unde străbunicile şi bunicile noastre adunau zestrea pentru fete, unde erau primiţi cei mai de vază oaspeţi, dar şi locul unde era aşezat defunctul înainte de a fi petrecut pe ultimul drum.
Acum familia respectivă iarăşi ne-a impresionat. De data aceasta,  soţii Onufriev au procurat o casă bătrânească pe care au transformat-o într-un muzeu. Cele două odăi  ale casei sunt pline cu obiecte de artizanat, unele din ele având şi o adevărată valoare istorică. Primele exponate au fost preluate de la buneii lui Oleg: un fier de călcat care datează din anul 1812, un jug pentru doi juncani, instrumente muzicale care au trecut şi anii de război, dar şi un război de ţesut, la care bunica lui, Măruţa Iutiş, a ţesut  covoare. Mândria stăpânului este o icoană veche, o carte de rugăciuni în limba slavonă de peste 300 de ani. Oleg Onufriev speră că această pasiune o vor avea şi copiii lui: „Îmi doresc  ca peste ani să vin aici cu nepoţii, să le povestesc istoria fiecărui obiect din colecţie, care, cred, va fi de două ori mai mare”.
Tot dânsul menţionează că i s-a propus să  transmită anumite exponate unui muzeu,  dar a refuzat. Crede că astfel aceste obiecte nu îi vor mai aparţine: „Este doar muzeul familiei noastre”. Cei care îi cunosc pasiunea, îi oferă pe gratis unele obiecte vechi, dar majoritatea fiind totuşi procurate de stăpân. Recent a descoperit un car pentru boi, de peste 100 de ani şi vrea să îl vadă în colecţia sa, deja în ogradă, unde sunt, la fel, anumite lucruri moştenite de la bunei.
În fiecare an soţii Onufriev participă la diferite concursuri şi festivaluri pentru promovarea culturii naţionale. Costumele naţionale pe care le îmbrăcă ei au fost confecţionate de către Liliana, care este meşter popular cu acte în regulă. Ea spune: „Îmi place să croşetez, să brodez. Nu vând niciodată lucrările, le pot doar dărui.  Dacă aş cere pentru ele bani, cred că nu le-aş  aprecia valoarea lor adevărată”.
Pentru Oleg muzeul este şi un loc de refugiu: „Unii mă întreabă, cum pot privi îndelungat sau de mai multe ori unul şi acelaşi exponat. Pentru ei aceasta nu înseamnă nimic, dar pentru mine e istoria neamului meu, a poporului, e ceea ce nu putem uita şi de care nu putem să ne detaşăm, oricât de mult  am dori acest lucru”.
Ca şi fiecare colecţionar, are totuşi un vis: îşi doreşte să construiască o casă tipică poporului basarabean – nu prea înaltă, acoperită cu stuf, cu ferestre cu obloane şi prispă. O casă, unde  să-şi găsească locul toate obiectele adunate de-a lungul anilor.

sursa: http://www.unghiul.info

Anunțuri